"Balaurul"

Fragment din opera scriitoarei:

"Gandul i se oprea acum la legenda aceea a finetelor... Din amor... si din participarea naturii, din vecinatatea firii si adaosul vitalitatii exterioare la impulsia zamislitoare... Din totalitatea si armonia gesturilor fecunde: fiindca stelele clipeau si tremura iarba si lutul mijea; fiindca snopii infierbantati rasuflau si gemea din miezul boabelor coapte; fiindca roiau vietati nenumarate in preajma si palpitau undele eterice.
Tot ce convergea spre gestul creator era miscarea, tot ce-l comanda, tot ce-l stanjenea era emotie.
Faptura care se zamislea era deosebita si imbogatita din libertatea si consimtimantul complice al naturii in framat, cum si din spaima precipitata a instinctelor.
Hristosul mic fusese si el un prunc carnos si fraged pe genunchii fecioarei. Geniul acelor care-l zugravisera o stiau bine. Toti evanghelistii aduceau dovada miracolului care l-a adus pe lume in staul, si magii, calatori pe drumurile stelelor principale, marturiseau ca era nascut sub luceferi.
Nu lipsise vecinatatea fecunda a firii, nici ipnoza siderala. Din flori era culeasa mierea cuvantului bland, care fermecase omenirea, iar cugetarea luminoasa, radiata spre inaltimi inaccesibile, din palpitul aurului planetar.
Dar pe Laura taina creatiunii, cu violenta si brutalitatea imboldurilor firii, o speria. Pentru ea viata incepea acolo unde incepea sufletul.
Cercetarea cucoanei moase se oprea la albia pruncilor dolofani. Dar copii naturii purtau si cresteau adesea un suflet delicat si visator. Frumosi si sanatosi ca poamele curate, din voluptate si natura luau darul spiritualitatii. Printre ei, Fiul Fecoarei, cu sanatatea unor energii simple, se inaltase pana la suprema idealitate.
Laura acuma intelegea ca instinctul latent al materiei, atunci cand se dezvolta pana la potenta faptei creatoare, tot el, dupa sfortarea suprema a brutalitatii, desprinde substanta materiala.
Rasuflarea grea a finetelor si plantelor cand a atins maximul ei de senzualitate, urneste eterul volatil si degaja parfumul, simtirea, ideea.
De pe efervescenta ingrasamintelor se inalta fumul usor. E o capacitate a substantei ca din impulsia sismica a vietii sa nasca idealul, poezia, armonia, in natura ca si in faptura.
Laura cauta atunci cauzele ancestrale necunoscute, imperecherea strabuna pasionata, care-i harazise durerea nobila a iluziei si amagirea gingase a idealitatei.
Erau insa pentru aceeasi lege doua infatisari. In temnita dosnica a oraselor, venirile pe lume neingaduite, cele in afara de casatoria marturisita, erau pline de josnicie si tristeta. [...]"
- Hortensia Papadat-Bengescu - Balaurul

Atat am putut "culege". Recomand cartea pentru trairea repetata a sentimentelor personajului principal, si nu pentru actiune.