"Something to think about: Happiness"

"Education's purpose is to replace an empty mind with an open one." - Malcolm Forbes, in Forbes Magazine - Chapter 8+1/2

"Merita osteneala s-o conving sa se intoarca la mine? S-o implor, sa cersesc inca o sansa in casatoria noastra?
Asta mi se pare ridicol: mai bine sufar cum am mai suferit, cand alte femei pe care le-am iubit m-au parasit. Mai bine sa-mi ling ranile, cum am mai facut-o cu alte ocazii. O sa ma mai gandesc o vreme la ea, o sa devin trist, o sa-mi irit prietenii vorbind numai despre plecarea nevesti-mii. O sa incerc sa gasesc justificarei pentru tot ce s-a intamplat, o sa-mi petrec zile si nopti revazand fiecare clipa traita alaturi de ea si voi sfarsi prin a trage concluzia ca a fost dura cu mine, tocmai cu mine, care totdeauna am incercat sa fiu si sa fac tot ce e mai bine. O sa cunosc alte femei. Cand o sa merg pe strada, in fiecare clipa o sa ma intalnesc cu cineva care poate fi ea. O sa sufar zi si noapte, noapte si zi. Asta poate dura saptamani, luni, poate mai mult de un an.
Pana intr-o dimineata cand o sa ma trezesc dandu-mi seama ca ma gandesc la altceva si o sa inteleg ca partea cea mai rea a trecut. Inima mi-e zdrobita dar se face bine si reuseste din nou sa se bucure de frumusetea vietii. S-a mai intamplat asta, si se va mai intampla, sunt sigur. Cand cineva pleaca, altcineva soseste - asa imi voi gasi o noua dragoste.
[...]
Vreau sa imi impun convingerea ca e mai bine sa fiu liber. Liber din nou. Pregatit sa intalnesc iubirea adevarata a vietii mele, aceea care ma asteapta si care niciodata nu ma va face sa retraiesc situatia umilitoare de acum."

Viata lui:
"Si-mi continui cautarile amoroase, continui sa scriu texte pentru muzica. Iar cand cineva ma intreaba ce fac, raspund ca sunt scriitor. Daca-mi spune ca n-a auzit decat de textele mele pentru cantece, ii spun ca asta e numai o parte a muncii mele. Si daca isi cere scuze ca nu mi-a citit nici o carte, ii spun ca lucrez la un proiect, sau ca este o minciuna. In realitate am bani, am relatii, ce nu am este curajul de a scrie o carte, care-i visul meu, inca posibil. Daca as incerca si as esua, nu stiu cum ar fi restul vietii mele: de aceea, mai bine traiesc gandindu-ma la un vis decat sa infrun posibilitatea de a-l vedea naruit."
Suna absurd? Dar e atat de real incat nu-ti vine sa crezi. Nici mie nu-mi vine, de cele mai multe ori. Acum, spre exemplu, sunt multumit de viata mea. Dar omul nu e multumit de sine niciodata pentru prea mult timp. Fericirea absoluta nu poate fi monotona: ea are nevoie de schimbare. Schimbarea nu se poate petrece in interior si atat, e artificial si riscant (poate duce la nebunie). Drept urmare, niciodata nu poti fi fericit singur: ai nevoie de cineva, sau de ceva. Ceva de obicei e o pasiune foarte profunda, suficient de profunda incat sa acapareze timpul, viata si fericirea ta. Cineva, la fel: perechea, fara sa devina monotona, fara sa te plictisesti alaturi de el/ea (Sustin ca, oricat de perfect ar fi un cuplu, e in regula sa existe momente de plictiseala, tristete, sau, in sfarsit, in general: nefericire, cand sunt impreuna. De ce? Pentru ca omul nu stie sa se bucure de fericire 100%, decat in cazuri exceptionale. De aceea, cand nu suntem fericiti alaturi de cineva sau ceva, trebuie sa evaluam in primul rand daca e vina noastra, inainte sa ne gandim la o schimbare a obiectivului.)
Cu cat mai devreme iti dedici sufletul unei pasiuni (patimase sau nu, desi, daca se poate, ar fi mult mai bine sa nu fie patimasa) cu atat viata avanseaza mai mult cum iti doresti. Daca actionezi conform cu ceea ce iti doresti, ai destula energie cat sa actionezi in continuare, indiferent de rezultate. Deci, sfatul meu, urmeaza-ti dorintele!

"- Ce nu merge in viata ta?
- Tocmai asta e. Am de toate, dar sunt nefericita. Nu sunt singura: de-a lungul anilor, am intervievat tot felul de oameni: bogati, saraci, puternici, care traiau bines au nu. Si in ochii tuturor am citit o amaraciune infinita. O tristete care nici macar nu era recunoscuta, dar era acolo, indiferent ce spuneau. Ma asculti?
- Te ascult. Ma gandesc. Si dupa tine, nimeni nu este fericit?
- Unii par fericiti: pur si simplu nu se gandesc la asta. Altii fac planuri: o sa am un sot, o casa in oras, doi copii, o casa la tara. Cat timp sunt ocupati, sunt ca taurii in cautarea toreadorului, reactioneaza instinctiv, o dau in bara, nu nimeresc nici o tinta. Reusesc sa-si ia o masina, uneori chiar un Ferrari, si cred ca sensul vietii sta in asta, asa ca niciodata nu se intreaba nimic. Dar in ciuda tuturor acestor lucruri, in ochi li se citeste o tristete despre care nu stiu nici ei cat le impovareaza sufletul. Tu esti fericit?
- Nu stiu.
- Nu stiu daca chiar toata lumea e nefericita. Stiu ca oamenii sunt tot timpul ocupati: munesc peste program, au grija de copii, de sot, de cariera, de titluri universitare, de ce vor face maine, de ce trebuie sa cumpere, de ce au nevoie ca sa nu ramana mai prejos etc. In sfarsit, putini mi-au spus: "Sunt nefericit". Cei mai multi spun: "sunt foarte bine, am reusit tot ce mi-am dorit". Si atunci ii intreb: "Ce va face fericit?" Raspuns: "Am tot ce-si poate dori un om - familie, casa, munca mea, sanatate." Intreb iarasi: "V-ati oprit vreo clipa sa va ganditi daca asta inseamna totul in viata?". Raspuns: "Da, asta e tot." Insist: "Atunci, sensul vietii e munca, familia, copii care vor creste si va vor parasi, sotul sau sotia care vor deveni mai degraba prieteni decat iubiti adevarati. Chiar si munca se va sfarsi intr-o zi. Ce veti face cand se vor intampla toate astea?" Raspuns: nu exista raspuns. Schimba vorba.
[...]
Pe strada asta pe unde mergem acum, pot sa pun pariu ca toti cei pe care ii vezi simt acelasi lucru. Femeia eleganta ce tocmai a trecut incearca zilnic sa opreasca timpul, sta cu ochii pe cantar sa-si controleze greutatea, crede ca de asta depinde dragostea. Ia uita-te pe partea cealalta: o familie cuy doi tanci. Traiesc momente de fericire intensa cand ies sa se plimbe cu copii, dar in acelasi timp subconstientul nu inceteaza sa-i terorizeze: se gandesc ca si-ar putea pierde serviciul, ca s-ar putea imbolnavi sau ca unul dintre copii ar putea fi calcat de o masina. Cand incearca sa nu se mai gandeasca, vor sa gaseasca si un mod de a se elibera de tragedii, de a se proteja de lume.
[...]
- ... Insa le lipseste curajul de a-si urma visele si semnele. E posibil ca tristetea de aici sa se traga?
- Nu stiu. Si nu o sa spun acum ca sunt nefericita tot timpul. Ma distrez, te iubesc, ador munca pe care o fac. Dar din cand in cand simt tristetea aceasta adanca, uneori amestecata cu vinovatia sau cu frica: senzatia trece, revine mai tarziu, apoi trece iar."
Oamenii traiesc in iluzie si realitate in acelasi timp. Sunt usor manipulabili, uita ceea ce vor sa uite, se pot desprinde de adevar foarte usor. Care e adevarul, insa?
Oamenii il inteleg pe aproapele lor de multe ori. Dar dintre acestia, foarte putini abordeaza ceea ce inteleg astfel incat rezultatul sa fie cel dorit. E mai greu sa arati ce stii decat sa stii.

"The only thing that sustains one through life is the consciousness of the immense inferiority of everybody else, and this is a feeling that I have always cultivated." - Oscar Wilde, "The Remarkable Rocket" - End of Chapter 8+1/2