Sunt mic, mic. Dar insotit de 6 litere.

Trece timpul pe langa mine... trece viata pe langa mine? Cum se face ca parca n-am disperat vreodata? Am stat calm. "Da, Paul, nimic nu e grav." (Note: This is a lie.)
Ei bine, acum e grav. E timpul...

... sa dau tot ce e mai bun. De la cer pana la pamant nu voi renunta la ceea ce cred. De ce? Pentru ca, in unele momente ale vietii, tot ce-ti mai ramane e ceea ce crezi. Iti doresti, visezi, traiesti... implinesti vise, dar viata trece... si tot cu ceea ce e cel mai important ramai. Ce e cel mai important pentru mine? Nu pot sti cu siguranta, pot simti. Asta cred. Asta simt. Si acum simt ca cel mai important nu e ce, ci cine. Nu, nu e frica mea de singuratate. Nu, nu e dorinta mea de a fi recunoscut. Toate sunt acolo, desigur, dar nu ele sunt. Sunt un copil rasfatat, stiu... Dar uneori e deajuns sa simti, si sa abandonezi totul... pentru ca ai inteles. Sa fugi. Sa te opresti si sa privesti. Apoi sa te intorci. Sau poate nu. Dar orice ar fi, orice s-a intamplat, realizezi ceva. Despre tine, si despre ceilalti. Despre ce si cine conteaza...

Sunt mic. Ma simt atat de mic... si, foarte ciudat, si lumea mi se pare atat de mica. Am citate peste citate, intelgeri peste intelegeri. Viata ma urmareste... nu stiu daca si pe tine. La fiecare pas mi se arata cate un semn, in fiecare clipa am parte de-o coincidenta. Coincidente in care nu cred. Si coincidente care inseamna ceva, ceva special... Pornesc radioul, aud melodia... ma pierd. Citesc o carte, descopar un citat, ma pierd... Privesc o poza, vad frunze. "Ce vezi?" Acelasi lucru. Mereu. Mereu. Si ce e si mai ciudat e ca sunt mic, sunt prea mic, Doamne! De ce asa de mic? De ce nu candva cand as putea sa fiu mai mare, sa pot sa fiu mai intreg... sa nu ma simt atat de inutil? De ce acum cand nu pot sa lupt cu toata energia pe care-as putea sa o ofer? Sunt mic. Pierdut. Pierdut... in realitate.

Bine-am venit! Welcome! Bienvenue!

Si maine ce se va intampla? Da, stiu, o iau de la capat. Dar macar sa cresc. Stii, intr-o zi nu se va mai repeta... intr-o zi vom fi mari. Intr-o zi voi putea implini toate acele vise. Intr-o zi voi fi mai mult decat eu... si pana atunci imi voi ingadui sa visez, chiar daca poate din ce in ce mai putin. Poate intr-unele zile si sa sper. Sunt mii de cuvinte nerostite. Sute de sentimente neimpartasite. Milioane de realitati nesimtite de catre celalalt. Dar ceva e... si oricat de mult m-as pierde eu, oricat de mult s-ar pierde orice altceva si oricine altcineva... acel ceva ramane. Si are 6 litere. Sau opt. Si uneori e tot ce-a mai ramas...
... si uneori e retoric totul...